joi, 6 noiembrie 2008

m-am saturat

Draga jurnalule,
Nu am mai scris de ceva timp, vreo 5 luni, asa ca mai intai sa te pun la curent cu cateva lectii de viata pe care le-am invatat: prietenii te inseala, orice spui poate fi folosit impotriva ta in procesul vietii, daca intorci celalalt obraz s-ar putea sa nu mai ai fata si cel mai rau, si tu poti trada. Asa ca, dupa cum vezi, am fost destul de ocupata.
Ma uit in jurul meu si simt ca ma afund din ce in ce mai mult intr-o mocirla fara scapare. Parca ma inghite cu totul si nu mai pot respira, iar tot ce parea sa-mi placa candva pare sa se fi transformat in ceata. Dar sa nu crezi acum ca sunt singura in aceasta situatie, pt ca , de cand m-am afundat si mi-am murdarit hainutele si parul, am vazut ca mai mare parte din oameni traiesc in acea mocirla, si ca sunt multumiti (sau poate doar resemnati). Da stiu, nu cunosc pe toata lumea, e un pic peste puterile mele, dar pot cel putin sa vorbesc despre orasul in care locuiesc. In orice colt in care te-ai uita se vad semnele unei mari indiferente : era sa intre o masina in tine, si ce?, il bat pe ala ca vor sa-i fure telefonul, e cartierul..., era beata si a facut un accident, pe la ce ora?, mai are putin si iti da una in cap in loc sa te serveasca, sunt stresati.....
Dar stii ceva nu prea cred ca asa ar trebui sa fie. Sau cel putin nu intr-un astfel de oras vreau sa-mi cresc copiii(cand voi avea). Poate e mai multa lume aici si poate ca nu duc o viata rea ci sunt chiar fericita, dar eu m-am decis : imi place mai mult la soare!
Acum de decis, m-am decis, dar ce trebuie sa fac?, ca sa cobori e usor dar la urcat poti ramane fara aer. Asa ca, cred ca voi incepe de la lucrurile mici: sa spun mereu multumesc, sa apreciez munca celorlalti, sa zambesc mai mult, sa accept cand am gresit si sa imi cer scuze. Apoi mai vedem noi, cate o treapta pe rand. Cine stie, poate in viitor voi fi in stare sa imi scot capul la suprafata si candva voi iesi cu totul.
Acum voi suna ca o campanie publicitara: dar nu mai inghititi tot ce vi se da, alegeti- va voi ce va place si nu taceti, interesati-va, cautati solutii pt ca nu se stie niciodata, poate maine tu vei avea probleme si langa tine nu va fi decat unul care ca si tine inghite si tace, accepta in tacere, fara proteste si fara lacrimi.

Un comentariu:

Marci spunea...

Din pacate, si noi suntem tentati sa facem acelasi lucru...sa ne afundam in noroi. Noroc de unii,care ne mai intind mana si ne scot.:)
Pup mare, si sa nu uiti : chiar daca nu mai vorbim aproape zilnic, tot surioara mea ai ramas :*