duminică, 13 aprilie 2008

aparentele inseala?- bla bla


Nu sunt bucuresteana suta la suta, inca nu stiu daca sa ma bucur sau nu, dar de cand m-am mutat aici am deprins cateva caracteristici ale locuitorilor acestui oras. Primul lucru pe care l-am invatat: daca nu-mi place fata lui e clar un dobitoc, daca se imbraca ciudat fugi , daca vorbeste pompos e o persoana care merita. Ciudat, inainte macar incercam sa cunosc persoana inainte sa comentez despre ea sau macar taceam din gura. Acum, o privire si gata l-am pus in cutiuta lui, alaturi de ceilalti care au trecut prin viata mea cu viteza luminii(nu din vina lor). acum cateva zile am intalnit o persoana(nu dam nume)si, asa cum ma obisnuisem deja, l-am asezat dupa cateva minute in cutiuta lui si am inchis frumos capacul. Dar nu stiu exact cum, coincidenta probabil, peste doar cateva zile ne intalnim iar, de data asta nu mai aveam scapare trebuia sa vorbim. La inceput, nesimtita cum sunt, raspund sec la intrebari, ma fac ca nu ascult ce vorbeste, imi dau ochii peste cap. Teatru, teatru, teatru, auzeam tot ce zicea si chiar ma gandeam , uite un cuvant mare pentru o persoana care se imbraca si se comporta cum se comporta el in public, asta vorbeste serios? Ei, nici nu mai stiu cand a trecut timpul si noi stateam ca prostii si vorbeau si radeam.
Dupa ce mi-am facut curaj chiar i-am si spus parerea mea initiala si , ce nervi mi-a facut, a ras. Cica se astepta la asta si de asta a si venit la facultate (s-a dus coincidenta) sa vada daca ma poate face sa-l scot din cutiuta in care l-am aruncat asa de usor si sa-l puna intr-una noua (doi ochi - i-a spus el).
Acum ma gandesc, cati din cei din cei care i-am aruncat in cutiute si am lasat sa se aseze praful pe ei chiar meritau sa fie asezati acolo? Dar sincer nu prea cred ca timpul vindeca lucrurile, ci mai degraba le face mai rele si nici nu-mi place sa sterg praful (sora stie) asa ca, nu voi urma sfatul prietenului anonim in a incerca sa refac unele legaturi ci voi arunca cutiile. Asa ca cei care cred ca vor o noua incercare, sa stiti nu mai am nici o cutie.

Niciun comentariu: